FANDOM

1,941,246 Pages


III

Down there, towards dusk, not a trace of sun.
Only clouds and darkness, where the mountains pour out fires
On a path in the deep, guarded by the evil beast
By the apparition... shadow... avoided.
Nătotu, he who is made of everything!
Locked summer, leafless woods!
The forest's stir, the dragons' voice thunder flames,
A sky hidden behind the moon - full moon.
And the whistle of the wind from the bottom of the earth...
Şura Boghii yells, it invades the Western world.
The Mountain Retezat throwing embers that way
Charming the world. The spirit rushes in.
Between the Black and White Criş, Codru Muma stands tall
Brave sheep are rambling through valleys of majestic mountains,
The Darkened Măgura's crossed instantly.
And as the shepherd rests among firs and paths and griffins,
His chin on his club, sheep all around him, in Barsa Cohanului.
All below the earth are shaking, muddy streams are gushing out,
Deep down there, in majestic castles, water cuts its way, shaping earth and stone.
Nature's blood embodied.
Upstream, on the Cerna River, through grayish mountains,
Small firs and the mountains' beech,
Hear the firs sighing and the beeches whispering
When he goes hunting the mountains! The mountains Bucegii!
The arm's like a mace, the mind acumen.
Wind is feeding him, water's dressing him,
Fire's guarding him, sheltering him from the earth.
And as he dies, a star falls,
Fir tree springs from his forehead.
In the fir tree's forest, fir tree the brave,
A fir's raising me, carrying me,
Unchaining me from this world.
And a fir tree be it! From here... to eternity!
Darkness knit together, now unchained, from beyond in silence brought, and settled...
From the forest's fir tree, from the mountains high
To the sheepfold where the crag is thick and the glade is dark
Where the cursed, icy Naruja gushed out, among high precipices
Magic encircling, night settles in...

Original (Romanian)

Colo-n jos către apus, soare nu-i pe cer în sus;
Ci e nor ş-ntunecime, unde munţii varsă foc,
În ogaşu dîn adînc, dă fiară rău păzit,
De nălucă, umbră... ocolit.
Nătotu, cel dîn tăt făcut!
Vară-ncuiată, n-codru desfrunzit.
Vâlva pădurii, glasu zmeilor, flacără tună,
După cer ascuns de lună; plină lună.
Şî pe şuierul vântului, dîn fundul pămîntului
Şura Boghii cînd răcneşte, tăt Apusul cotropeşte,
Vîrfu Retezat de munte în cea parte jăr aruncă,
Lumea-ntreagă o vrăjeşte, spiritul cum năvăleşte.
Colo între Alb şî Negru Criş, Codrul Muma se înalţă,
Vajnice mioarele hălăduiesc-l, peste văi de munţi măieştri,
Măgura cea Vînătă, într-o clipă-o bîntură.
Şî cînd baciul încet s-hodineşte, între brazi, cărări şî pajuri,
Barba-n boată ş-o propteşte, oile îi sînt prin preajmă, în Barsa Cohanului.
Tot pământ de sub cutremură, tulburi izbucuri împrejur ţîşnesc,
În adînc, în vajnice palate, apa năvalnic răzbate, modelînd pămînt şî piatră.
Sînge d-al naturii-ntrupat.
Sus pe Cerna-n sus, prin munţii cărunţi,
Prin brazii mărunţi, prin fagii de munţi,
S-aud brazii suspinând şî fagii murmurînd
Când vînează munţii. Munţii, Bucegii!
Braţu-i buzdugan, mintea arunjan.
Vîntu îl hrănea, apa-l îmbracă, focul în păzea, de pămînt ferea.
Şî la moartea-i, cădea-va o stea,
Un brad răsărea, drept din fruntea-i, înălţa.
În pădurea bradului, bradului viteazului,
Brad mă-nălţa, purta,
De tăt mă descătuşa, d-astă lumea.
Şî brad să fie! D-aci în vecinicie!
Negură-nchegată şi descătuşată, dă dîncolo lin purtată, aşezată...
De pe bradul codrilor, din sus vîrful munţilor
La stîna de sub piatră deasă, cu poiana-ntunecoasă
Unde izvora 'negheţată Năruja cea blăstămată între nalte drepte stânci
Pă loc magic înconjoară, noaptea ce lin coboară...