FANDOM

1,927,896 Pages


II

Towards the rocky spring, in the thick forest, thick and dark
He left at dawn... dew and fog... not grazed yet,
Dew on the feet, fog on the meat.
Eighteen hours till sunset.
Up in the sky, beams of the sun, daybreak
A steep descent... the hazel wood's green, the sycamore grove's yellow.
Green is the iris's bud... shepherd am I, here, in the mountains.
When the sun rises I take my flock on the balks
When the moon rises I tell the woods good night
And the leaf is swinging me, and the doina's soothing me,
And the thought is swinging me, and the pipe is soothing me.
Fairy Belladonna, grass of the woods, flower of the woods, let me pick you up
In moonlight, in the middle of the forest, in Their garden
In the depth of a thick night, the lonely moon unstitches to let the spell take place.
Masters of the Wind, Earth's Enemies
Stay behind me, show me my way; make the spell take shape, all by itself.
On the high top hill, fog and darkness (negură)
From deep down the valley, till far in the distance.
From mountain to mountain, from realm to realm, from stone to stone
[Mountains' lynx, forests' bears, beasts of the hills
Foxes of the rocks, springs of the groves, all of them were gazing and wondering.]
From within winds and whirlwinds thrown away towards the stars
To measure the earth with his steps and the sky with his thought.
On a path of the lost, towards Ursu Mare... up the Upper World.
The near sky speaks the secret wisdom.
[Woods were quaking, firs and elms were shaking, beeches and sycamores were bending,
Cooling his forehead, kissing his hand, weeping upon him with their sigh.]
His steps measure the earth, his lightning the sky.
In the skies' grove... heart of the earth.
Indeed!
On a path through the thicket... at the old hazel wood
At the foot of a mountain, on the lowest hills,
Through silent fields blown by winds,
Caught by night in the woods - I am their long-forgotten apparition.
Green fir's bud up in the mountains, on the lowest hills,
On silent fields blown by winds, and by rains,
Behold, between the mountains and the hills, a mighty voice is echoing from above.
From everywhere they gather round the fire, in moonlight!
Round dance begins, it holds the mountains,
They become one, and bring the other land into this one,
A trade! By giving thou give, you're mountain's own... you're being it!

Original (Romanian)

Către şipotul de piatră, dîn pădure deasă, deasă şî întunecoasă
Plecă dimineaţă, pe rouă, pe ceaţă, pe rouă nepăscută,
Cu roua-n picioare, cu ceaţa-n spinare.
Opşpe suliţi pîn-n apus.
Sus la naltul cerului, la razele soarelui, 'n revărsatul zorilor
La greu coborâş, verde aluniş, galbăn păltiniş.
Foaie de mugur de stânjen eu îs baci aci la munte.
Când răsare mândrul soare ies cu turma pe răzoare,
Când răsare mândra lună zic, codrului noapte bună
Şî mă leagănă frunza, şî m-adoarme lin doina,
Şî mă leagănă gându, şî m-adoarme fluieru.
Mândra mătrăgună, iarb-a pădurii, floarea pădurii, lasă-mă să te culeg,
Sub clarul lunii, 'n mijlocul pădurii, din grădina Dânselor
La mijloc de noapte deasă, luna singură descoasă, vraja singură să iasă.
Stăpânele ale vântului, Duşmanele ale pământului
Staţi în urma mea, calea de mi-i da, vraja de la sine se făcea.
Pe nalt vârf de măgură, ceaţă şî negură
De jos, jos din vale, până hăt... în zare...
Şî din munte-n munte, şî din plai în plai, până-n piatră-n piatră,
[Munţii cu râşii, codrii cu urşii, măgurile cu fiarele, bîtcele cu ciutele
Stâncile cu vulpile, dumbrăvi cu izvoarele, tăţi adânc priveau... şî se minunau.]
În vânturi şî-n volburi, din vânturi aruncat, şî trimes, în puţul cu jgheab
Să măsoare pământu, pământu cu umbletu, şî cerul cu cugetul.
Şî pre calea rătăciţilor, înspre Ursul Mare... 'n Ţara de Sus.
Cerul megieş, sfătoşenia grăieşte.
[Codrul se cutremura, ulmi şî brazi se clătina, fagi şî paltini se pleca,
Fruntea de i-o răcorea, mâna de i-o săruta şî cu freamăt de-l plângea.]
Să măsoare pământu, pământu cu umbletu, şî cerul cu fulgerul.
În crângul cerului, din sorbul pământului.
Zău!
P-un drum în desiş, la vechi aluniş
La picior de munte, pe dealuri mărunte,
Prin plaiuri tăcute, de vânturi bătute,
Noaptea-n codrii mă apucă, codrilor le sunt nălucă
Năluca purtată, dîn vechi vremi uitată.
Verde mugur brad de munte, pe dealuri mărunte,
Cu plaiuri tăcute, de vânturi suflate şî dă ploi udate,
Nedei şî sîntilii, iată, între munţi şî deal, glas năvalnic greu răsună, dîn văzduh.
Pretutindeni 'ncet se adună, la foc; de sub clar de lună!
Horă aprigă se încinge, munţilor îi ţie chinge, Şi unesc, şi-n ţara asta, ce de dincolo o trec,
Tîrg de dat. De dând dai, muntelui pe loc te tai. Îi-eşti!