FANDOM

1,940,933 Pages

StarIconGreen
LangIcon
II

This song is by Negură Bunget and appears on the album ’n crugu bradului (2002).

Către șipotul de piatră, dîn pădure deasă, deasă șî întunecoasă
Plecă dimineață, pe rouă, pe ceață, pe rouă nepăscută,
Cu roua-n picioare, cu ceața-n spinare.
Opșpe suliți pîn-n apus.

Sus la naltul cerului, la razele soarelui, ’n revărsatul zorilor
La greu coborâș, verde aluniș, galbăn păltiniș.
Foaie de mugur de stânjen eu îs baci aci la munte.
Când răsare mândrul soare ies cu turma pe răzoare,
Când răsare mândra lună zic, codrului noapte bună
Șî mă leagănă frunza, șî m-adoarme lin doina,
Șî mă leagănă gându’, șî m-adoarme fluieru’.
Mândra mătrăgună, iarbă-a pădurii, floarea pădurii, lasă-mă să te culeg,
Sub clarul lunii, ’n mijlocul pădurii, din grădina Dânselor
La mijloc de noapte deasă, luna singură descoasă, vraja singură să iasă.
Stăpânele ale vântului, Dușmanele ale pământului
Stați în urma mea, calea de mi-i da, vraja de la sine se făcea.
Pe nalt vârf de măgură, ceață șî negură
De jos, jos din vale, până hăt... în zare...
Șî din munte-n munte, șî din plai în plai, până-n piatră-n piatră,

[Munții cu râșii, codrii cu urșii, măgurile cu fiarele, bîtcele cu ciutele
Stâncile cu vulpile, dumbrăvi cu izvoarele, tăți adânc priveau... șî se minunau.]
În vânturi șî-n volburi, din vânturi aruncat, șî trimes, în puțul cu jgheab
Să măsoare pământu’, pământu’ cu umbletu’, șî cerul cu cugetul.
Șî pre calea rătăciților, înspre Ursul Mare... ’n Țara de Sus.
Cerul megieș, sfătoșenia grăiește.

[Codrul se cutremura, ulmi șî brazi se clătina, fagi șî paltini se pleca,
Fruntea de i-o răcorea, mâna de i-o săruta șî cu freamăt de-l plângea.]

Să măsoare pământu, pământu cu umbletu, șî cerul cu fulgerul.
În crângul cerului, din sorbul pământului.
Zău!
P-un drum în desiș, la vechi aluniș
La picior de munte, pe dealuri mărunte,
Prin plaiuri tăcute, de vânturi bătute,
Noaptea-n codrii mă apucă, codrilor le sunt nălucă
Năluca purtată, dîn vechi vremi uitată.
Verde mugur brad de munte, pe dealuri mărunte,
Cu plaiuri tăcute, de vânturi suflate șî dă ploi udate,
Nedei șî sîntilii, iată, între munți șî deal, glas năvalnic greu răsună, dîn văzduh.
Pretutindeni ’ncet se adună, la foc; de sub clar de lună!
Horă aprigă se încinge, munților îi ție chinge, și unesc, și-n țara asta, ce de dincolo o trec,
Tîrg de dat. De dând dai, muntelui pe loc te tai. Îi-ești!

External links