Negură Bunget:I

Poartă-a vîntului încet deschide, aspru şuier 'ncet purcede
Iarnă încuiată, codru înverzit.
Alb şî negru se-mpleteşte, timpul tainic despleteşte
Picătura pică, piatra se despică,
Hora se-nvârteşte, apa despleteşte, ghiaţa închegată,
Dă vechi timp purtată, dîn miăz munte dă piatră,
Sămn că timpul se porneşte. Delasine. Şî p' ales făgaş.
La-ndesitul codrilor, în glasul vînturilor,
Şî-n umbra pietrii, chip sfrîntat, 'n munte, 'n 'nalt Ceahlău
Ce dîn gheaţă îngheţată, luă forma ce-i fu dată. Veşnic!
Chipăruş: prin pară şî foc, vijelios... joc
Ca prin foc să arză, dincolo să treacă, prin jar şî cenuşă
Sus pe calea cea apusă, ce-a alesului făgaş.
Fraţi blajini, rohmani! Din aievea fiind, dă după apa Sîmbetii,
După brazda lu Novac,
Din scorbul pământului, cel din naltul muntelui,
Muntelui căruntului, şi-al bradului,
Bradului, viteazului.
La vîrfşori de munte, la brădui mărunţi, la stîna bătrînă,
Unde iarba creşte, de-n patru se-mpleteşte,
Cerbul runcului, fiara cîmpului, şi-a pămîntului, agale-n plai coboară...
Toţi copaci în calea sa, crengile-ş pleca
Coarnele-i mărgăritare ş-împunzătoare
Lăgănat purtat, spre cel tainic loc, făgaş.
Cum urzica se nunteşte, se-nunteşte ş-nfloreşte,
Dîn întins cuprins de lume, scaun de lege se adună
Vorba să o spună, răspicat şi pentru tăţi.
Legea bîtii şî cea fricii. Drept!
Pieptul ursului brăzdat,
Dă Focu Viu, dă după Strâmba Oilor
În mijlocul poienilor, şî-n mijlocul pădurilor,
Flacăra-i răsfrînge, şî dîn foc şî sânge
Mugur verde dă brad, îmbucat, însîngerat...
ş-ntrupat... descătuşat.
D-aci, încotro... dincolo...
Făgaş!